A

A3          A3          Metodologie de rezolvare a problemelor, ce utilizează o foaie de hîrtie A3 pentru a sintetiza rezultatele parcurgerii etapelor de identificare a cauzei şi de aplicare a soluţiei adecvate.

 

ABC Classification      Clasificarea ABC          Metodă de clasificare a stocurilor, care, după aplicarea analizei ABC, împarte articolele în trei categorii de bază, în scopul gestionării stocurilor şi a luării deciziilor de reaprovizionare într-o manieră controlată. Cele trei categorii de bază sînt A, B şi C. Se consideră de obicei că există 20% de produse de tip A, care reprezintă 80% din volumul total al stocurilor, 30% de tip B (care constituie 15% din volumul stocurilor) şi restul de 5% din volum înseamnă 50% de produse de tip C. Uneori există şi o categorie D de produse, constituită din repere fără mişcare sau ieşite din uz.

Împărţirea pe categoriile A, B, C este adesea utilizată pentru a stabili nivelul regulilor de control al stocurilor (regulile cele mai stricte fiind cele pentru categoria A). Aceste reguli se utilizează pentru stabilirea nivelului stocurilor şi a metodologiei de reaprovizionare, în funcţie de valoarea stocurilor, spaţiul de depozitare, consum şi/sau viteza de rotaţie. În general, „regulile” sînt următoarele: stocurile de produse „A” sînt foarte scumpe, şi trebuie ţinute la acel nivel minim care asigură funcţionarea fără oprire a procesului de producţie. Stocurile de tip „B” au un cost moderat – cantitatea stocată trebuie diminuată, dar controlul implică reguli mai puţin stricte. Stocurile de tip „C” implică un cost redus, nu necesită spaţiu mare, au preţ redus – deci nu necesită reguli speciale, chiar dacă nivelul stocurilor trebuie totuşi redus la un nivel rezonabil de mic.  

Abilene Paradox

Ability       Abilitate      O aptitudine care a fost conştientizată şi a devenit manifestă. Este deci o competenţă cognitivă sau procedurală dobîndită, car e poate conduce la niveluri de performanţă ridicate în realizarea unor anumite atribuţii / roluri / sarcini. Abilităţile sînt transferabile între diferite tipuri de sarcini. De obicei, se vorbeşte despre abilităţi cînd este vorba despre sarcini „manuale” sau nondeclarative, cum ar fi în cazul activităţilor manuale, artistice, sportive etc., şi mai puţin în cazul activităţilor care necesită competenţe preponderent intelectuale. Totuşi, se poate vorbi despre abilităţi de învăţare, abilităţi de rezolvare a problemelor, abilităţi de luare a deciziilor. Deci abilitatea este potenţialul nostru dovedit de a aplica o aumită procedură pentru realizarea unei anumite sarcini.

Abilităţile intens exersate devin automate şi se transformă în timp în deprinderi. Exemplul cel mai uşor de înţeles este cel cu utilizarea calculatorului – majoritatea oamenilor posedă aptitudini înnăscute pentru a utiliza computerul, cum ar fi coordonarea mişcărilor degetelor, coordonare spaţială pentru utilizarea mouse-ului etc. Nu toţi oamenii au abilităţi, pentru că nu au ajuns în faţa calculatorului, ca să-şi dea seama ce simplu le-ar fi să-l utilizeze. Cei care au trecut de faza de familiarizare, au dobîndit deja deprinderi – apasă automat pe anumite combinaţii de butoane pentru a executa anumite operaţii sau parcurg o anumită succesiune de paşi pentru printare – fără să se gîndească şi să decidă pentru fiecare operaţie de executat. Similar se poate descrie situaţia cu conducerea automobilelor.

Acceptability      Acceptabilitate    Criteriu de analiză pentru a decide dacă obiectivele decise şi acţiunile de îmbunătăţire incluse în planul de acţiune sînt compatibile şi posibile în condiţiile bugetului stabilit.

Acceptable Quality Level (AQL)     Nivel acceptabil de calitate (AQL)         Procentul maxim de unităţi defecte, considerat satisfăcător ca valoare medie pentru procesul respectiv.

Acceptance Number      Număr maxim acceptabil de defecte   Numărul maxim de unităţi nonconforme sau defecte dintr-un eşantion, care permite acceptarea lotului de produse

Accountability   Responsabilitate asumată post-factum    Responsabilitate personală sau profesională asumată post-factum (vezi Responsibility)

Accident

Accuracy (vs. Precision)         Exactitate (vs. Precizie)           Exactitatea se referă la apropierea valorilor măsurătorilor de o anumită mărime cunoscută (diferenţa dintre media măsurătorilor efectuate şi valoarea nominală a unei mărimi standard, acceptată ca „reală” sau „adevărată”). Este gradul în care media rezultatelor se apropie de valoarea prevăzută.

Precizia se referă la dimensiunea redusă a împrăştierii valorilor măsurătorilor şi la gradul de variabilitate a procesului.

Precizia este o cerinţă pentru a fi exact şi măsoară reproductibilitatea procesului – capacitatea procesului de a produce aceleaşi rezultate în situaţii similare.

În practică, este mai simplu de îmbunătăţit un proces precis decît un proces exact, din cauza gradului mare de variabilitate asociat procesului exact dar imprecis.

Activity Based Costing (ABC)          Modelul ABC de determinare a costului           Model de stabilire a costului care ia în considerare costurile de realizare a funcţiilor specifice (procese, activităţi, sarcini, etc.), nu costurile unităţilor organizatorice. ABC generează costuri mai exacte ale unor produse sau servicii, decît alte metode contabile tradiţionale de determinare a costurilor.

Added Value       Valoare adăugată   Pe parcursul operaţiilor succesive ale unui proces de producţie se adaugă valoare produsului realizat, respectiv trece de la stadiul de material la cel de produs finit, funcţional, util, valoros pentru client.

Address                 Adresă                       Denumire, cod sau simbol cu o structură fixă sau variabilă, care descrie locul fizic sau virtual în care se află ceva/cineva anume.

Adequacy              Adecvare                 Criteriu de analiză a planului de acţiune prin care se stabileşte dacă amploarea şi conceperea acţiunii planificate sînt adecvate pentru realizarea sarcinilor propuse şi îndeplinirea cu succes a obiectivelor, misiunilor şi sarcinilor propuse.

Advanced Product Quality Planning (APQP)             Planificare avansată a calităţii produsului                Proces constituit din 5 faze:

Faza 1 – Planificarea şi definirea planului de calitate – se determină necesităţile, cerinţele şi aşteptările clienţilor, cu ajutorul unor instrumente precum QFD.

Faza 2 – Proiectarea şi dezvoltarea produsului – analiza datelor de intrare şi verificarea celor de ieşire, cu ajutorul unor instrumente precum FMEA, DFMA, verificarea şi analiza proiectului şi a specificaţiilor de proiectare şi tehnologice.

Faza 3 – Proiectarea şi dezvoltarea procesului – stabilirea caracteristicilor tehnologice, a planurilor de control.

Faza 4 – Validarea produsului şi procesului – validarea procesului ales şi a metodelor de control pentru realizarea produsului proiectat.

Faza 5 – Lansare, feedback, evaluare şi acţiuni corective – pentru reducerea variabilităţii procesului şi pentru îmbunătăţirea continuă a rezultatelor, pe baza aşteptărilor clienţilor şi a proiectelor pentru viitoarele produse.

Affinity Diagram                                    Diagrama de afinitate   Instrument grafic utilizat pentru organizarea şi prezentarea unor mari cantităţi de date (idei, rezultate, soluţii, probleme) în categorii logice, pe baza relaţiilor percepute între elemente şi a relaţiilor conceptuale. Adesea se utilizează post-it-uri cu idei generate în sesiuni de brainstorming, care apoi se grupează în funcţie de anumite criterii. Diagrama rezultată arată relaţiile între elemente în cadrul unor grupe de interese. Apoi se trece la ierarhizarea ideilor, iar cele redundante se elimină sau se combină, pentru simplificare.

Agile Manufacturing                            Producţie agilă  Tip de producţie cu procese flexibile, care să permită o variaţie mare de tipuri şi volum de produse 

Agreement           Acord         O înţelegere între părţi, formală sau informală. Acordul formal este echivalent cu un contract.

Allowance Time        Timp zilnic indirect productiv        Suma timpilor indirect productivi pe perioada derulării unui proces de producţie, care include de exemplu timpul de schimbare de fabricaţie.

Alpha Error         Eroare Alfa             Vezi eroarea de tip I (de exemplu, condamnarea unei persoane nevinovate)

Analogical Thinking    Gîndire analogică       Gîndirea analogică este una din tehnicile creative cele mai performante pentru găsirea de idei şi rezolvarea problemelor. Analogia înseamnă transferul unei idei sau a unei soluţii de la un domeniu la un altul. Chiar dacă se crede că peste 80% dintre noile idei apar ca urmare a unor analogii, experimentele ştiinţifice arată că sub 10% dintre oameni dau dovadă de gîndire analogică.

Exemple de soluţii descoperite pe bază de analogii sînt frecvente. În Lean, se foloseşte un „supermarket” ca zonă de stocare interoperaţională, conceptul şi numele fiind preluate din domeniul depozitării şi aprovizionării cu marfă a rafturilor din „supermarket-uri”.

De asemenea, se foloseşte codul de culori de tip „semafor” pentru marcarea a ceea ce este bun sau permis, a ceea ce nu este conform sau a ceea ce necesită atenţie din partea operatorului.

Pentru cei care vor să exerseze gîndirea analogică, este indicat să parcurgă şi să aplice principiile creative incluse în teoria TRIZ.

Analogy Forming     Formarea analogiilor           Oamenii au o mare capacitate de a creea analogii sau de a folosi metafore, pornind de la elemente comune ale unor concepte sau experienţe foarte diferite de altfel.

Analysis Of Variance (ANOVA)           Analiza varianţei (ANOVA)   Tehnică statistică de analiză a datelor, pentru testarea diferenţei dintre două sau mai multe medii prin compararea varianţei grupului cu varianţa între grupuri. Se utilizează pentru a analiza variaţia unui proces şi a stabili dacă are o cauză semnificativă sau este vorba de cauze aleatorii.

Andon          Andon           Instrument utilizat pentru managementul vizual (lampă, felinar, lanternă, în japoneză) – se foloseşte ca mijloc de control vizual pentru a transmite informaţii despre modul de funcţionare a unui echipament / unei linii de producţie, despre disponibilitatea echipamentului sau despre calitatea rezultatelor obţinute.

De obicei, un dispozitiv Andon poate fi un indicator luminos de avertizare (intermitent sau nu, însoţit de semnal sonor sau nu), montat pe un echipament, care indică intervalul de funcţionare normală prin culoarea verde, cea de atenţie prin galben şi prin culoarea roşie – funcţionarea anormală sau nefuncţionarea (se pot folosi şi alte culori – relevante pentru ceea ce trebuie să simbolizeze). De asemenea, în afară de funcţionarea normală sau anormală a unui echipament, prin Andon se mai pot furniza alte informaţii de interes pentru linia sau atelierul de fabricaţie: finalizarea unui lot de produse, necesitatea de reaprovizionare cu materiale, condiţii anormale de lucru, număr de produse realizate la postul de lucru etc.

Semnificaţia alertelor depinde de regulile interne – de regulă, la apariţia culorii roşii, toată linia de producţie era oprită, pentru a se putea identifica acţiunea corectivă necesară evitării reapariţiei problemei.

Se mai pot utiliza şi alte dispozitive în locul indicatorului luminos – de exemplu, operatorul are la îndemînă o pîrghie prin acţionarea căreia determină oprirea liniei de asamblare, la observarea unei probleme de calitate.

Metoda apărută iniţial la Toyota se foloseşte astăzi în multe domenii de activitate, nu doar în spaţiile de producţie. De exemplu, unde există multe ghişee şi mulţi clienţi simultan (la poştă, la agenţiile de bilete CFR, la casele de marcat din unele magazine mari etc.) s-au montat panouri şi semnale luminoase pentru a indica operatorul liber sau pentru a transmite mesaje de dirijare a fluxului de clienţi.

Utilizarea ANDON poate fi foarte eficace în cazul liniilor automatizate sau atunci cînd un operator supraveghează funcţionarea mai multor echipamente şi trebuie avertizat din timp cînd trebuie să intervină în anumite locuri. Dar utilitatea ANDON este limitată acolo unde nu există o cultură Lean şi lipseşte spiritul disciplinei consimţite şi al respectării regulilor specificate. ANDON este principalul instrument utilizat de Jidoka.

Andon Board          Panoul Andon       În loc de un indicator luminos se poate folosi un panou Andon amplasat la intrarea în zona de producţie sau atîrnat la înălţime în interior – pentru a fi uşor văzut, cu informaţii despre starea echipamentelor sau proceselor de producţie, informaţia fiind prezentată vizual (culori, semnale luminoase intermitente, imagini, texte) şi/sau sonor (alerte sonore, mesaje verbale). Informaţiile afişate sau sonore sînt transmise fie manual de către operator (prin acţionarea unui buton sau a unei manete), fie automat de către echipamentul în sine (la înregistrarea modificării unor parametri specifici). Scopul panoului Andon este acelaşi – să comunice date despre situaţia curentă şi să avertizeze asupra apropierii sau producerii situaţiilor anormale.

Anomie              Anomie              Teorie ce desemnează starea de dereglare a funcţionării unui sistem sau subsistem social, dereglare datorată dezintegrării normelor ce reglementează comportamentul indivizilor şi asigură ordinea socială. În lipsa politicilor comunicate şi a standardelor interne definite, membrii organizaţiilor se pot comporta în mod anomic fie individual, fie în grup, în funcţie de propriile interese şi de nivelul propriu de competenţă.

Appearance Aspect    Aspect Mod de prezentare a unei persoane sau a unui obiect, care poate fi un criteriu de evaluare a calităţii

Aptitude       Aptitudine    Însuşire psihică înnăscută – dispoziţie personală, internă, durabilă, relativ stabilă, dar latentă, care devine manifestă şi se dezvoltă sub influenţa mediului. Dacă nu apar stimuli externi (situaţii, evenimente, persoane etc.), aptitudinile pot rămîne nedescoperite şi neutilizate.

Arrow Diagramming Method (ADM)             Diagrama săgeată       Cunoscută şi ca ”diagrama cu activităţi pe săgeţi”. Nodul reprezintă un eveniment (evenimentul înseamnă demararea sau finalizarea unei activităţi), iar săgeata reprezintă o activitate; conexiunea săgeţii cu un nod indică o interdependenţă de tip Sfîrşit – Început. Pentru a trasa diagrama săgeată, pe orizontală se reprezintă axa timpului şi se începe cu primul nod – începutul primei activităţi, urmînd cronologic restul activităţilor, în funcţie de durata fiecărei activităţi şi de relaţiile dintre ele. Scopul este de a determina şi controla timpul total necesar pentru realizarea activităţilor componente ale unui proces / proiect.

Artisan Process            Proces artizanal           Sintagmă utilizată pentru procesul de creare a ceva nou; este unul dintre cele patru tipuri de procese de producţie (procese artizanale, procese de realizarea a proiectelor, procese de producţie, procese automate) şi se caracterizează prin caracterul temporar şi nestandardizat al procesului realizat de oameni pentru a crea un produs sau rezultat unic.

Assembly          Asamblare       Acţiune sau proces de potrivire într-un întreg a părţilor componente

Departament al atelierului de producţie în care un produs final rezultă din îmbinarea pieselor individuale componente

Assembly Instructions             Instrucţiuni de asamblare     Îndrumări detaliate pentru montajul părţilor componente într-un produs finit

Assembly Time             Timp de asamblare    Timpul necesar pentru a realiza asamblarea unui produs

Assembly To Order (ATO)     Asamblare la comandă            Mod de organizare a producţiei care implică luarea din stocul din depozit a componentelor anterior produse pentru a fi asamblate, la momentul sosirii unei comenzi. Acest mod de lucru reduce mult durata de livrare faţă de situaţia în care întreaga producţie s-ar face doar pe baza unei comenzi de la client, deoarece producerea componentelor poate avea o durată mare din cauza necesităţii de prelucrare în loturi mari şi la distanţe uneori apreciabile de zona de asamblare.

Assumption    Presupunere  Supoziţie asupra situaţiei curente sau presupunere asupra unui eventual curs al unei acţiuni sau situaţii considerate reale în ciuda lipsei de dovezi clare, necesare pentru a permite luarea unei decizii bazate pe fapte.

Attribute           Atribut               Caracteristică tipică sau distinctivă, atribuită sau asociată unui obiect sau unei persoane, inclusă într-o specificaţie.

Este o informaţie numerică fără o semnificaţie independentă, deoarece semnificaţia este dată doar de frecvenţa apariţiei atributului într-o categorie discretă anumită. Astfel. atributul este un tip de dată cu caracter calitativ binar (bun sau rău, da sau nu, pozitiv sau negativ, adevărat sau fals, prezent sau absent) şi nu permite niciun fel de analiză statistică, cu excepţia numărării atributelor de un fel sau de celălalt. Datele de tip atribut trebuie convertite în variabile discrete, pentru a putea fi utile într-o analiză de tip cantitativ.

Graficele de control utilizate pentru date de tip atribut pot include indicatori de tip procentual, numărul de unităţi neconforme, numărul de unităţi acceptate, demeritele.

Attribution Theory    Teoria atribuirii          Teoria atribuirii explică modul în care un individ interpretează evenimentele, în corelare cu modul său de gîndire şi de comportament. Astfel, teoria atribuirii studiază mecanismele psihologice prin care subiectul naiv, în viaţa cotidiană, îşi explică modul de producere şi desfăşurare a evenimentelor şi comportamentelor, încercând astfel să prezică şi să stăpânească realitatea. De exemplu, dacă aflăm de un accident de motocicletă în care un tânăr aventurier şi teribilist a fost grav rănit, de obicei se zice că şi-a meritat soarta. Dar dacă ni se spune că respectivul tânăr era un student eminent care se antrena pentru un concurs, tindem să fim mai indulgenţi atunci cînd etichetăm situaţia respectivă, şi dăm vina pe trafic, condiţiile meteorologice sau pe oboseală. Atribuirea are ca efect modul în care reacţionăm la comportamentul celorlalţi, respectiv dacă ni se pare că o persoană este necinstită, este posibil să nu simţim simpatie faţă de ea şi să acţionăm într-o manieră neprietenoasă sau agresivă.

Practic, prin fenomenul de atribuire, atunci când ne angajăm în activităţi cotidiene şi familiare sau cînd observăm activităţi de acest gen realizate de ceilalţi, activăm un scenariu bazat pe experienţa şi modul nostru de gândire, denumit „script” în literatura de specialitate. Prin „script” se înţelege o succesiune de evenimente coerente aşteptate de individ, implicându-l fie ca actor, fie ca observator. Acest script, indiferent de gradul lui de complexitate sau de frecvenţa de apariţie, furnizează categorii predeterminate de comportamente, ca nişte scheme stereotipe de acţiune, care ne permit să realizăm unele acţiuni în mod rutinier sau, în orice caz, să luăm decizii în mod non-conştient, fără să înţelegem de fapt situaţia dată şi fără să ne gândim real înainte de a acţiona. Astfel, au fost definite două stări opuse – starea de mindlessness , opusă unei stări de mindfullness, respectiv starea în care reacţionăm pe baza unor scheme exersate, stereotipe şi starea care apare într-o situaţie neaşteptată, în care este nevoie de alte procese psihice înainte de a trece la acţiune, deoarece lipseşte scriptul corespunzător. În termeni de nespecialişti, eu numesc prima stare ca starea de acţiune „pe pilot automat”, cînd reacţionăm la anumite situaţii observate în baza „modelelor existente în calculator”, în timp ce starea opusă este cea în care trebuie să luăm decizii cu privire la ceea ce urmează, respectiv starea în care tot ceea ce facem este ca şi cum ar fi pentru prima oară.

Astfel, oamenii se aşteaptă ca cei care fac de obicei anumite fapte să corespundă unei anumite tipologii, respectiv ei consideră că diversitatea reacţiilor comportamentale ale cuiva poate fi redusă pe baza acestei scheme cognitive la un set de trăsături personale relativ stabile, comportamentele umane devenind astfel predictibile şi coerente din punctul de vedere al celui care observă. Doar că în realitate aceste aşteptări nu au întotdeauna o confirmare. De exemplu, Gigi Becali, care dă bani săracilor şi mai puţin săracilor sau care cunoaşte cântece bisericeşti pe care le cântă sau le ascultă uneori, poate fi considerat un om altruist şi profund religios? Sau un ziarist care acţionează în viaţa profesională precum un justiţiar şi apărător al dreptăţii şi moralei, este întotdeauna şi în viaţa personală un model de decenţă şi echilibru?

Într-o carte de marketing politic era prezentat un experiment referitor la modul în care se pot utiliza mesajele pentru a manipula reacţiile publicului, tocmai pe baza atribuirii. Astfel, într-un ziar apărea într-o poză un „skinhead” cu o figură încruntată şi concentrată, cu ochii ieşiţi din orbită şi mâinile întinse ameninţător înspre înainte, gata parcă să sară la bătaie. Personajul avea lanţuri, tatuaje, bocanci, o figură dură şi o privire înspăimîntătoare. Toate mesajele primite a doua zi la ziar au arătat revolta generală faţă de acceptarea de către societate a unor astfel de indivizi, periculoşi pentru oamenii cinstiţi şi normali. În a treia zi, autorul articolului a republicat fotografia şi a făcut un comentariu. De această dată se putea observa că prima fotografie era doar un prim-plan din fotografia originală, iar imaginea completă era un instantaneu care arăta tânărul „skinhead” surprins în plină detentă pentru a prinde un copil care cădea de la etajul casei în faţa căreia se afla. De această dată, cititorii au trimis mesaje de mulţumire pentru curajul şi spiritul civic de care dăduse dovadă tânărul din imagine. Deci conştientizarea fenomenelor psihice care ne guvernează relaţiile cu ceilalţi este utilă pentru auto-cunoaştere şi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii noastre sociale.

Eroarea fundamentală care se face în procesul atribuirii constă în tendinţa de a supraestima factorii interni (dispoziţionali) în explicarea comportamentului unei persoane, în detrimentul celor externi, situaţionali. Eroarea fundamentală de atribuire poate avea consecinţe negative dacă nu este conştientizată de observatori sau de actori, ajungîndu-se la un nivel foarte înalt de subiectivitate în atribuire. Joseph Juran spunea că „omul este incapabil de optimizare”, tocmai pentru că majoritatea oamenilor nu reuşesc să înveţe din greşeli, ale căror cauze de obicei le atribuie unor factori externi şi subiectivi, deci la nivelul pe care ei nu îl pot controla. Pentru a învăţa din greşeli şi eşecuri, trebuie înţelese şi explicate clar şi obiectiv cauzele acestora, inclusiv cele interne. Dacă atribuim eşecurile conjuncturii şi succesele calităţilor proprii, atunci acţiunile corective sau preventive posibile se vor adresa doar schimbării mediului sau sistemelor sociale, în timp ce la nivel personal totul se va considera întotdeauna a fi la nivelul cel mai bun. Dar sistemul social, chiar dacă are reguli de funcţionare generale, are la bază tot inputul personal, ceea ce duce la decalaje între părţi şi întreg, în defavoarea părţilor la început şi apoi al întregului. Astfel, în timp se ajunge la ceea ce spunea Deming: „Un sistem prost va învinge de fiecare dată un om competent”, pentru că omul competent rămâne în minoritate şi sistemul se adaptează majorităţii. Bineînţeles că nu este constructiv să se treacă în extrema cealaltă, adică la renunţarea completă la atribuirea externă, ci este necesară o apreciere justă şi obiectivă a celor două tipuri de cauze ce concură la explicarea comportamentelor proprii sau ale celorlalţi.

Această teorie se utilizează pentru a explica diferenţele de motivare între cei care au sau nu succes profesional. Conform teoriei atribuirii, cei care de obicei au succes au tendinţa să atragă, nu să evite, sarcinile dificile, care necesită mult efort şi competenţe deosebite, fiind convinşi că au capacitatea de a le face faţă. Totuşi, dacă nu reuşesc, ei consideră că de vină a fost conjunctura, lipsa de noroc, adică doar factori pe care ei nu-i pot controla. În acest fel, eşecul nu le diminuează stima de sine, în timp ce succesul contribuie la confirmarea mîndriei şi încrederii în sine. La polul opus se află cei care se îndoiesc de propriile abilităţi şi care nu au curaj să îşi asume sarcini dificile, deoarece ei cred că a avea succes ţine doar de noroc sau de factori din afara domeniului în care ei pot controla ce se întîmplă. Astfel, chiar dacă ei au succes, de obicei consideră că nu este meritul lor, deci nu îşi dezvoltă stima de sine şi încrederea în sine.

Audit         Audit         Un proces de verificare periodică a unui proces sau sistem, pentru a asigura că specificaţiile sînt conforme prevederilor din documentele sistemului de calitate. Auditul poate de asemenea evidenţia diferenţele dintre documentele sistemului de calitate şi standardele de referinţă utilizate, precum şi nivelul la care documentele sistemului de calitate favorizează buna desfăşurare a proceselor curent realizate. În cazul observării acestor diferenţe, se stabilesc acţiuni corective, preventive sau de îmbunătăţire pentru a reduce sau elimina decalajele identificate între ceea ce este scris în documente, ce se face din ce este scris şi ce ar trebui să fie scris pentru a corespunde standardelor de referinţă.

Automated Process    Proces automat            Unul din cele patru tipuri de procese de producţie (procese artizanale, procese de realizarea a proiectelor, procese de producţie, procese automate), caracterizat prin eliminarea costurilor de manoperă, specific pentru produse repetitive, în condiţii de planificare, realizare şi control detaliate.

Autonomation      Autonomation         Producţie controlată prin mijloacele electronice de calcul, cu aport uman minim. Termenul a apărut prin combinarea a două cuvinte: „autonomous automation„. În Japonia, acest mod de lucru se numeşte Jidoka.

Ansamblul măsurilor tehnice, organizatorice şi economice care urmăresc îmbunătăţirea eficacităţii proceselor prin posibilitatea de oprire automată a echipamentului / liniei de producţie la apariţia unor condiţii anormale. Un loc central îl ocupă mijloacele electronice de calcul, în special în transmiterea, centralizarea şi prelucrarea informaţiilor şi în pregătirea elementelor necesare luării deciziilor în timp real. Practic, este vorba de un dispozitiv de sesizare a apariţiei unor condiţii anormale de lucru şi de oprirea procesului, pentru a stopa producerea de neconformităţi şi furnizarea de oportunităţi pentru acţiuni corective sau preventive.

Dispozitivele utilizate pot fi foarte complexe – senzori, raze laser, aparate de măsură etc. sau foarte simple – de tip Poka Yoke. Această metodă se foloseşte de obicei ca sistem suport pentru dispozitivele de avertizare care atrag atenţia operatorului atunci cînd apare o situaţie anormală la un anumit echipament, fără să mai fie nevoie ca fiecare maşină să fie supravegheată de un operator pe parcursul funcţionării.

Autonomous Maintenance    Mentenanţă autonomă            Parte componentă a TPM, care implică operatorii de la echipamentele de producţie în activităţi specifice pentru a asigura condiţiile optime de funcţionare a echipamentelor 

Availability     Disponibilitate             Este starea unui produs, echipament, proces, persoană sau organizaţie de a fi gata de funcţionare într-un scop predefinit, în condiţii de mediu specifice, ori de cîte ori este nevoie.

Available To Promise (ATP)                Disponibilitate pentru comenzile promise               Parte din capacitatea de producţie şi din stocurile existente disponibilă în planul de producţie pentru comenzile promise.

Average Outgoing Quality     Calitatea medie a produselor livrate             Calitatea aşteptată a produselor livrate, determinată pe baza unui plan de eşantionare pentru o valoare stabilită a calităţii la recepţie